marți, 1 noiembrie 2011

Rugaciunea
de Nichifor Crainic


Sub stele, Doamne, cu pamantul frate,
Plutesc pe mari de spaima-ntunecate.

Deasupra
zodii, haos dedesupt...
Ma simt de haos, cu pamantul, supt.

Ne soarbe-adanc valtoarea-i de catran,
Flamanda gura de leviatan.

Dar noi - faramitura aruncata
Spre gura lui, prapastios cascata.

Ma zdruncin, Doamne, cu pamantul, scapat
In golul nefiintei fara capat.

Si doi - o spaima, izbucnim de-o data
Spre soare, el, si eu spre tine, Tata.

Vulcani - de rugaciune si de lava -
O deznadejde azvarlim in slava...

Tresalta globu-n fesi de soare-ncins -
E bratul tau ce-n bezna mi s-a-ntins?

Ca iata-ne: sub tine si sub soare
Ne regasim - farame plutitoare.

Privesc din nou in jos si nu ma sperii:
De haul nimicirii si-al tacerii,

Sunt candela sub boltile divine -
In haos spanzur, dar atarn de tine.