marți, 1 noiembrie 2011

Rugaciunea
de Nichifor Crainic


Sub stele, Doamne, cu pamantul frate,
Plutesc pe mari de spaima-ntunecate.

Deasupra
zodii, haos dedesupt...
Ma simt de haos, cu pamantul, supt.

Ne soarbe-adanc valtoarea-i de catran,
Flamanda gura de leviatan.

Dar noi - faramitura aruncata
Spre gura lui, prapastios cascata.

Ma zdruncin, Doamne, cu pamantul, scapat
In golul nefiintei fara capat.

Si doi - o spaima, izbucnim de-o data
Spre soare, el, si eu spre tine, Tata.

Vulcani - de rugaciune si de lava -
O deznadejde azvarlim in slava...

Tresalta globu-n fesi de soare-ncins -
E bratul tau ce-n bezna mi s-a-ntins?

Ca iata-ne: sub tine si sub soare
Ne regasim - farame plutitoare.

Privesc din nou in jos si nu ma sperii:
De haul nimicirii si-al tacerii,

Sunt candela sub boltile divine -
In haos spanzur, dar atarn de tine.

duminică, 16 octombrie 2011

IERTARE

Iertarea vine numai din iubire
Din inimi ce vibreaza pe sub veac,
Cand nu te chem e doar o ratacire
Ce striga-adanc al sufletului leac.

Iertarea-i rama aurita de tablouri
Cu suflul bland al ploilor de vara,
De nu te iert ma pierd in lungi deliruri
Ca frunza-n faima ei imaginara.

Iertarea-i sfanta raza aplecata
Spre lumi aride-n moarte simfonii,
O, cum sa nu te iert cand toamna-ngandurata
Traieste gandul copt din strugurii tarzii...





marți, 11 octombrie 2011

Felia de viata

 
Avem perceptii diferite asupra a ceea ce traim.
Daca azi poti sa spui ca esti un om fericit datorita unei situatii , a unui castig material sau sentimental, acelasi lucru te poate face maine sa crezi ca a fost o nefericire, un ghinion, un fenomen ce daca ar fi fost absent din viata ta ti-ar fi dat dreptul la fericire.
Nu intelegem de ce suntem asa indecisi, de ce nu hotaram odata pentru totdeauna daca e "alba" sau "neagra".
Sau... poate nu suntem de vina!
Poate chiar acelasi element ocupa pozitii diferite in mintea noastra, provoaca finalitati diferite.
Nici cei din jur nu inteleg...
Cred ca secretul e altul : nu putem exista numai facand piruete in rai sau rasfatandu-ne cu desert de soare si busuioc.
Maine, pirueta din rai te poate cobora pe pamantul rece si colturos iar desertul  de soare capata aroma de matraguna...

vineri, 24 decembrie 2010

Colind


    
Pe uliti cu zapezi pan' la sindrila  casei,
Pe unde sfinti tarani isi apara credinta,
Sosesc colindatori in jurul mesei,
Si cantul lor e-aprins de  biruinta.

Cu traista mult ravnita de nuci si de nadejde,
Ei merg din casa-n casa pana-n zori,
Mister de brad cu licariri crestine ii cuprinde,
Prin vesnicii ce lasa-n urma lor comori.

Saracacioase straie dar cu mersul apasat
Ca plugul nesatul de brazda- odinioara,
Colinda unui sat demult uitat,
Cand pacea Domnul peste ei coboara.

Adorm cand ziua freamata-n fereastra,
Cand Sfant Craciun in suflete-a sosit,
Urarea lor in tihna s-o primeasca,
Tot omul ce va crede-n Rasarit.













marți, 26 octombrie 2010

Meditatie de toamna

Prin fire colorate, prin ganduri mii si mii
Stau veacuri sa adape trairile-argintii.
Ne nastem din tacerea cu iz de borangic
Tesand amara cale din firul aspru, mic.


Trec ingerii  pe ape la incurcate ceasuri,
Vestind comoara rece a timpului avid,
Noi mergem sa petrecem cu putredele  glasuri    
La cina cea de taina a visului arid. 

Cocorii cu speranta urzesc eternitate,  
In faima lor tesuta de noi si noi splendori,
Ne cheama sa alegem  sfaramata demnitate
De  patima  morbida si plinina de orori.


Incet isi pierde toamna a frunzei cugetare,
Prin vantul indoielnic ce nu se lasa dus,
Si-n ploaia ce ne- aduce adanca frematare
Ne cheama glasul vesnic al blandului Iisus.





luni, 30 august 2010

Toamna

Trecut-au zile cu iubiri si cu vapai
Si nopti soptite, dulci pana in zori de roua,
Pierdutu-s-au carari sub ochii tai,
Cand frunza si speranta plans-au amandoua.

Tristetea ne inchide-n haina ei maro,
Si ploua-n gandurile noastre ca in lunca
Prin care-si facea veacul dama de caro,
Si vantul din galop pasional se mai opreste inca.

Prin palide alei  de tanguire-amara
Stingandu-si felinarul cu flacara dorintei,
Toti teii costumati in printi odinioara
Acum regreta jalnic parfumul nazuintei.

Sub umbre de castani din galbena  matase
E chipu-ti melancolic prin care vad precum
Prin geamurile- odaii ploaia  izbind visase
Sa intre-n tihna casei, oprindu-se din drum.


duminică, 1 august 2010

Cei ce cred

Cei ce cred in firul ierbii,
vor creste iarasi chiar de sunt taiati.
Cei ce cred in roua diminetii,
vor picura in zori lacrimile fericirii.
Cei ce cred in fosnetul nemuritor al frunzei,
vor strabate labirintul argintiu al chemarii.

Cei ce cred in tainele marii,
vor vibra odata  cu ea.
Cei ce cred in dansul norilor,
vor pluti pa acordul fin al viorii.
Cei ce cred in susurul paraului rece,
vor fi vara in poezia florii de colt.

Cei ce  au credinta arzanda,
vor fi hraniti din amfora cu stele.
Cei ce parjolesc singuratatea de lut,
vor urca stanca trairii eterne.
Iar cei ce alunga pustiul din carnea visarii,
vor strange crini in splendoarea cuminte a raiului.