marți, 26 octombrie 2010

Meditatie de toamna

Prin fire colorate, prin ganduri mii si mii
Stau veacuri sa adape trairile-argintii.
Ne nastem din tacerea cu iz de borangic
Tesand amara cale din firul aspru, mic.


Trec ingerii  pe ape la incurcate ceasuri,
Vestind comoara rece a timpului avid,
Noi mergem sa petrecem cu putredele  glasuri    
La cina cea de taina a visului arid. 

Cocorii cu speranta urzesc eternitate,  
In faima lor tesuta de noi si noi splendori,
Ne cheama sa alegem  sfaramata demnitate
De  patima  morbida si plinina de orori.


Incet isi pierde toamna a frunzei cugetare,
Prin vantul indoielnic ce nu se lasa dus,
Si-n ploaia ce ne- aduce adanca frematare
Ne cheama glasul vesnic al blandului Iisus.





4 comentarii:

  1. Ce întâmplare...
    în loc de încurcate ceasuri...
    am citit
    întunecate ceasuri...

    RăspundețiȘtergere
  2. Frumoase versuri, tristă meditaţie, salvatoare credinţă... :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Mai stau putin, Luiza. Se anunta o toamna calduroasa!:)

    RăspundețiȘtergere