Prin fire colorate, prin ganduri mii si mii
Stau veacuri sa adape trairile-argintii.
Ne nastem din tacerea cu iz de borangic
Tesand amara cale din firul aspru, mic.
Trec ingerii pe ape la incurcate ceasuri,
Vestind comoara rece a timpului avid,
Noi mergem sa petrecem cu putredele glasuri
La cina cea de taina a visului arid.
Cocorii cu speranta urzesc eternitate,
In faima lor tesuta de noi si noi splendori,
Ne cheama sa alegem sfaramata demnitate
De patima morbida si plinina de orori.
Incet isi pierde toamna a frunzei cugetare,
Prin vantul indoielnic ce nu se lasa dus,
Si-n ploaia ce ne- aduce adanca frematare
Ne cheama glasul vesnic al blandului Iisus.
marți, 26 octombrie 2010
Abonați-vă la:
Postări (Atom)