joi, 31 decembrie 2009

Ganduri pentru Anul Nou

         Doar cateva ore ne despart  de inceperea unui nou an din viata noastra, de inca o etapa a maturizarii spirituale, in care fiecare din noi, dorim mai mult si mai bine.
   Unele dorinte se vor implini, altele... nu, dar sa nu uitam nicio clipa, ca miracolele mari inseamna, de fapt, multimea de miracole mici, precum  milioanele de stele ce alcatuiesc bolta instelata. Pentru a avea  luciditatea sa traim micile miracole,  sufletul trebuie  sa ne fie impodobit de iubirea crestina, caci in iubire este sensul existentei noastre.
  Sarbatori fericite si Domnul sa fie cu noi!

joi, 24 decembrie 2009

Miracolul Craciunului

       Craciunul reprezinta simbolul nasterii, al renasterii spirituale reprezentata de minunile iubirii, pe care trebuie mai intai sa le simtim si apoi sa ni  le explicam, daca  mai este cu putinta...
  Langa bradul impodobit cu stelute,  asemeni celei  celei de la rasarit ce i-a calauzit pe magi, fascinati de colindele ce vestesc Marea Venire, traim o lume de poveste. Mos Craciun vine ca in fiecare an, conturand bucuria de a primi daruri.
  Dar din preocuparea pentru sarbatoare, pentru propria fericire, uitam din pacate, ca, bucurie inseamna in primul rand a darui, inseamna ca fiecare din noi sa devenim... Mos Craciun, sa umplem sacul cu daruri de suflet si sa pornim pe saniuta noastra, la cei ce sunt neputiciosi sau la cei carora viata a uitat sa le mai zambeasca. Daca nu putem darui mereu, din motive mai mult sau mai putin intelese, de Craciun nu avem voie sa fim indiferenti! Cu totii, buni sau rai, trebuie sa devenim mai buni,  puterea  stelei de la rasarit sa treaca prin noi si sa tin treaz sentimentul bunatatii si al iubirii pana la Craciunul urmator, cand vom avea un nou inceput.
    Acesta este, cred eu, miracolul Craciunului!





miercuri, 16 decembrie 2009

Tablou de iarna

          A venit iarna cu podoaba ei imensa, alba, ce sterge orice amintire a toamnei , ce ne trece de la taramul melancoliei  la visul inghetat ,  transformand  natura in sculpturi pufoase.
   Totul a murit sub puterea iernii,  pentru a reinvia la primavara, sau  poate visele noastre de gheata se trezesc cu tarie pentru a da continuitate vietii.
   Privesc prin fereastra, un copac despuiat, in care pasarelele se opresc doar pentru a se odihni un moment, dupa care pleaca grabite de gandurile lor. Locurile pustii nu atrag suflete.
  Atmosfera este mohorata, soarele sta suparat dincolo de nori, asemeni sentimentelor sincere ce abia daca indraznesc sa-si faca loc prin ceata densa a nelegiuirii spre stralucire.
  Daca zapada n-ar straluci in lumina soarelui, iarna nu ar avea maretie, iar zanele cu stelute ar fi adevarate babe cloante. Stralucirea este esenta noastra si a naturii in general.
  In sufletul meu,  argintiul de poveste al iernii  impleteste un tablou de iubiri pestrite...