duminică, 16 octombrie 2011

IERTARE

Iertarea vine numai din iubire
Din inimi ce vibreaza pe sub veac,
Cand nu te chem e doar o ratacire
Ce striga-adanc al sufletului leac.

Iertarea-i rama aurita de tablouri
Cu suflul bland al ploilor de vara,
De nu te iert ma pierd in lungi deliruri
Ca frunza-n faima ei imaginara.

Iertarea-i sfanta raza aplecata
Spre lumi aride-n moarte simfonii,
O, cum sa nu te iert cand toamna-ngandurata
Traieste gandul copt din strugurii tarzii...





4 comentarii:

  1. Da,asa e, vine din iubire...dar e greu sa ierti cand esti ranit de un suflet care spunea ca te iubeste...

    RăspundețiȘtergere
  2. Daca ar fi usor sa ierti... ne-am ierta cu totii unii pe altii si lumea ar arata perfect.
    Tocmai pentru ca e greu trebuie sa iertam, chiar daca apoi vom merge pe drumuri separate.

    RăspundețiȘtergere
  3. Daca tu ai scris asta poezie ori altcineva ...placuta este sufletului meu.Drum binecuvantat in ganduri si iertari in pasii cei marunti, sa fii iubita , aceasta insemnand ca tu iubesti!

    RăspundețiȘtergere