joi, 22 aprilie 2010

Drum spre nesfarsit

Prin ceata-am strabatut
Cararea serpuind spre nicaieri,
Si bezna se strangea la cingatoare.
Sageti ne ucideau cu neindurare
Petalele firavei licariri.

Si cand din cupa vremii a-nflorit,
Idila ce o imbata visarea,
Pluteam pe adierea ce mergea spre nesfarsit,
Si o tineam mai tainic decat marea.

Cu parul fluturand, pana la brau,
Cand ne  adaposteam in clinchetul iubirii,
Cu luna innoptam asa intr-un tarziu,
Cuprinsi de hotararea  nemuririi.

Cat este fericire in pocalu-atins
De pacea-nmiresmata a uitarii?
Si cat ne-ajunge iluzia in al ei dans,
Pierzandu-ne in jocul fericirii?

9 comentarii:

  1. Cred că răspunsurile ai să le afli după ce clepsidra va mai fi întoarsă vreme de câţiva ani...

    RăspundețiȘtergere
  2. Poezia ta îmi aminteste de părintele Teofil de la Sâmbăta. Eram studenti si părintele fusese invitat la o conferintă. Cineva l-a întrebat dacă ne poate recita o poezie de dragoste. În sală s-au auzit râsete, dar părintele a răspuns spontan recitând o astfel de poezie. La sfârsit, pentru cine nu întelesese, desi era evident, părintele a precizat: era o poezie recitată din dragoste de Dumnezeu si de oameni.

    RăspundețiȘtergere
  3. Luiza, sunt indiscreta, dar esti indragostita?
    Parerea mea este ca doar atunci cand iubesti poti scrie versuri asa frumoase.
    Oricum, iti doresc sa te indragostesti in asa fel incat viata ta sa fie poezie.
    Sper ca am inteles bine!

    RăspundețiȘtergere
  4. si totusi: l-am auzit vorbind la televizor. Un adevarat sfant pe pamant, din vorbele caruia izvora numai dragoste.

    RăspundețiȘtergere
  5. simplu: Multumesc!
    Cred ca poezia nu se poate scrie daca nu simti mereu dragoste.

    RăspundețiȘtergere
  6. Frumoasă eschivă, Luiza, în răspunsul pentru Simplu. :) Asa-i trebuie! Indiscreta! :))

    RăspundețiȘtergere
  7. Mi-ati starnit zambete. De simpatie.
    Din zi in zi va admir si va iubesc mai mult pe toti!

    RăspundețiȘtergere