joi, 15 aprilie 2010
Fat-Frumos
Se uita soarele-napoi,
Cand pleaca sa se culce,
Sublimul zambet dintre nori,
Il pune-n vraja dulce.
Se-asterne noaptea plicticos
Pe flori de papadie,
Pe umbra ce-aducea prinos
Iubirii aramie.
Dar Fat-Frumos, la bratul Lunii
Se plimba-n fata noptii,
Doi licurici urzesc fiori nebunii,
Si ii arunca sortii.
In parul Lunii, in plin amor,
Sar stele bucuroase,
Iar Fat-Frumos cuprins de dor
Se prinde-n cercuri mici, sticloase.
Cand noaptea alearga-ncet si rece,
Cu Luna la culcare,
Povestea-ncepe lin sa plece.
Prea trista evadare!
O, Fat-Frumos trezit de fruntea
Zgobiei dimineti cu joc de flori,
Si-acuma porti la bratul tau aievea
Parfumul Lunii ce-a trait in zori.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
minunat
RăspundețiȘtergereCe marcă era parfumul? :)
RăspundețiȘtergereNu era "de marca".
RăspundețiȘtergereEra parfumul Lunii, unic si inconfundabil, dupa dare ar tanji orice Fat Frumos! :)
Mie îmi place privirea înapoi a Soarelui care pleacă să se culce. Parcă ar presimti feeria ce va urma, desi el nu a fost niciodată martor al întâlnirilor nocturne. Bietul Soare! Cu toată măretia lui strălucitoare, tânjeste după iubirea arămie si se multumeste doar cu "parfumul Lunii ce-a trăit în zori".
RăspundețiȘtergereIata un altfel de Fat Frumos ....unul care e sigur ca in inima Lunii vegheaza Maica Domnului.
RăspundețiȘtergereBravo copila!
Frumoase interpretari ati dat poeziei mele.
RăspundețiȘtergereIntotdeauna mi-au umplut sufletul de bucurie!
Eu cred ca Fatul Frumos, era Soarele ;;) . Multumesc Luiza :*.
RăspundețiȘtergere