joi, 15 aprilie 2010

Fat-Frumos


Se uita soarele-napoi,
Cand pleaca sa se culce,
Sublimul zambet dintre nori,
Il pune-n vraja dulce.

Se-asterne noaptea plicticos
Pe flori de papadie,
Pe umbra ce-aducea prinos
Iubirii aramie.

Dar  Fat-Frumos, la bratul Lunii
Se plimba-n fata noptii,
Doi licurici urzesc fiori nebunii,
Si ii arunca sortii.

In parul Lunii, in plin amor,
Sar stele bucuroase,
Iar Fat-Frumos cuprins de dor
Se prinde-n cercuri mici, sticloase.

Cand noaptea alearga-ncet si rece,
Cu Luna la culcare,
Povestea-ncepe lin sa plece.
Prea trista evadare!

O, Fat-Frumos trezit de fruntea
Zgobiei  dimineti cu joc de flori,
Si-acuma porti la bratul tau aievea
Parfumul Lunii ce-a trait in zori.






7 comentarii:

  1. Nu era "de marca".
    Era parfumul Lunii, unic si inconfundabil, dupa dare ar tanji orice Fat Frumos! :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Mie îmi place privirea înapoi a Soarelui care pleacă să se culce. Parcă ar presimti feeria ce va urma, desi el nu a fost niciodată martor al întâlnirilor nocturne. Bietul Soare! Cu toată măretia lui strălucitoare, tânjeste după iubirea arămie si se multumeste doar cu "parfumul Lunii ce-a trăit în zori".

    RăspundețiȘtergere
  3. Iata un altfel de Fat Frumos ....unul care e sigur ca in inima Lunii vegheaza Maica Domnului.
    Bravo copila!

    RăspundețiȘtergere
  4. Frumoase interpretari ati dat poeziei mele.
    Intotdeauna mi-au umplut sufletul de bucurie!

    RăspundețiȘtergere
  5. Eu cred ca Fatul Frumos, era Soarele ;;) . Multumesc Luiza :*.

    RăspundețiȘtergere