Ca esti copilul fara nicio vina,
Vin ingeri prin miresme sa te poarte,
In podul palmei de lumina sa te tina.
Te bucura de flori si pasarele,
De zambete si jocuri nesfarsite,
De sufletul ce ti-l alinta ele
Prin roua sfana-a viselor marite.
Te bucura si de parintii care
Te tot privesc sorbind neinduratorul timp,
Si cred urzind argint ca-ntr-o visare
In care vara-i singuru-anotimp.
E chiar o bucurie "cântecul" tău. La multi ani si tie, Luiza!
RăspundețiȘtergereda...şi ce repede trece vara...
RăspundețiȘtergereMultumesc!
RăspundețiȘtergereSe poate, dar pentru parinti... cred ca nu trece niciodata...
RăspundețiȘtergereUnde se duce copilul din noi? Nicaieri, noi crestem peste el!
RăspundețiȘtergereFii binecuvantata, copila scumpa!
Crestem peste el, uitand de multe ori sa ne pastram sufletul de copil...
RăspundețiȘtergere