Sub soarele ce clar zambeste lumii,
Se naste vara ce-a aprins speranta,
Si-n lunca inflorita a verzii rochii,
Un cor de pasari isi admira cutezanta.
Prin campul plin de spice visatoare
Rasfat de ploaie calda cu licarire fina
Aduna in manuchi de candide fecioare
Tot binele din roua iubirii ce-o sa vina.
Te prinde fericirea cu gustul ei de mure
Si-adanc respira gandul prin serile senine,Te-asteapta lung ecoul sarutul sa il fure,
Cand tace serpuind prin crangul de anine.
E numai vara totul, cu flori si multe jocuri
Cu printi si cu printese nuntind neincetat,
Cu greieri, licurici prin mii si mii de locuri
Ce-mpodobesc cararea din vis adanc uitat.
Mă bucur că esti din nou veselă. :) Vara e frumoasă, ca si vârsta de 17 ani. :)
RăspundețiȘtergereDaca fericirea are gust de mure, imi place la nebunie. Nu ma satur niciodata. Nici de mure, nici de fericire!
RăspundețiȘtergereEi, o astfel de vara, da. Nu e inutila.
Da...
RăspundețiȘtergerece cărare frumoasă ai găsit...
în versuri
Da, sunt frumoase si vara si 17 ani, dar tristetea era numai in poezie:)
RăspundețiȘtergereSi eu ma bucur ca ma mai cititi si... as vrea sa va mai citesc si eu:)
Doar e vara pentru toti!:)
RăspundețiȘtergereSi mie mi-a placut cararea...
RăspundețiȘtergere...dulcele stil clasic, amintind de copilarie...
RăspundețiȘtergereUn blog plăcut, poezii frumoase, valori asezate... Mai trec pe aici. :)
RăspundețiȘtergereMultumesc!
RăspundețiȘtergereVa astept cu placere!
Mai rar întâlnesc pe bloguri bun simt, creativitate, credintă si valori. Aici par să fie acasă la ele. :)
RăspundețiȘtergere