duminică, 1 august 2010

Cei ce cred

Cei ce cred in firul ierbii,
vor creste iarasi chiar de sunt taiati.
Cei ce cred in roua diminetii,
vor picura in zori lacrimile fericirii.
Cei ce cred in fosnetul nemuritor al frunzei,
vor strabate labirintul argintiu al chemarii.

Cei ce cred in tainele marii,
vor vibra odata  cu ea.
Cei ce cred in dansul norilor,
vor pluti pa acordul fin al viorii.
Cei ce cred in susurul paraului rece,
vor fi vara in poezia florii de colt.

Cei ce  au credinta arzanda,
vor fi hraniti din amfora cu stele.
Cei ce parjolesc singuratatea de lut,
vor urca stanca trairii eterne.
Iar cei ce alunga pustiul din carnea visarii,
vor strange crini in splendoarea cuminte a raiului.

11 comentarii:

  1. sa crezi inseamna sa ai...incredere...
    eu am incredere ca exista toate acestea...
    mi-ai amintit frumos acest lucru in dimineata asta...
    multumesc :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Prin opoziţie...
    mă gândeam cum ar fi să scrii despre cei care nu cred,
    dar să nu scrii!

    RăspundețiȘtergere
  3. Iar cei ce cred în Dumnezeu, pe toate acestea si multe altele vor iubi. :)

    Felicitări pentru poezie, Christinne L!

    RăspundețiȘtergere
  4. Bine ai revenit si pe blogul tău, Luiza! Mi-a fost dor de poeziile tale. :)

    RăspundețiȘtergere
  5. În tine sunt florile și lumina speranței,
    stelele și cântul păsărilor, mireasma vieții,
    liniștea dinaintea zorilor...
    Mă bucur, de revenire.

    RăspundețiȘtergere
  6. Multumesc tuturor pentru vizita si cuvinte frumoase!

    RăspundețiȘtergere
  7. Legat de Moon..., frumos conchis! Bravo:)

    RăspundețiȘtergere
  8. Si cand te gandesti ca tot ce trebuie sa facem e sa avem macar putina credinta.

    RăspundețiȘtergere
  9. in toate lucrurile este nevoie de putina credinta. frumoase versuri.

    RăspundețiȘtergere