Cei ce cred in firul ierbii,
vor creste iarasi chiar de sunt taiati.
Cei ce cred in roua diminetii,
vor picura in zori lacrimile fericirii.
Cei ce cred in fosnetul nemuritor al frunzei,
vor strabate labirintul argintiu al chemarii.
Cei ce cred in tainele marii,
vor vibra odata cu ea.
Cei ce cred in dansul norilor,
vor pluti pa acordul fin al viorii.
Cei ce cred in susurul paraului rece,
vor fi vara in poezia florii de colt.
Cei ce au credinta arzanda,
vor fi hraniti din amfora cu stele.
Cei ce parjolesc singuratatea de lut,
vor urca stanca trairii eterne.
Iar cei ce alunga pustiul din carnea visarii,
vor strange crini in splendoarea cuminte a raiului.
duminică, 1 august 2010
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
sa crezi inseamna sa ai...incredere...
RăspundețiȘtergereeu am incredere ca exista toate acestea...
mi-ai amintit frumos acest lucru in dimineata asta...
multumesc :)
Cei ce cred cu adevarat, Luiza!
RăspundețiȘtergerePrin opoziţie...
RăspundețiȘtergeremă gândeam cum ar fi să scrii despre cei care nu cred,
dar să nu scrii!
Iar cei ce cred în Dumnezeu, pe toate acestea si multe altele vor iubi. :)
RăspundețiȘtergereFelicitări pentru poezie, Christinne L!
Bine ai revenit si pe blogul tău, Luiza! Mi-a fost dor de poeziile tale. :)
RăspundețiȘtergereÎn tine sunt florile și lumina speranței,
RăspundețiȘtergerestelele și cântul păsărilor, mireasma vieții,
liniștea dinaintea zorilor...
Mă bucur, de revenire.
Multumesc tuturor pentru vizita si cuvinte frumoase!
RăspundețiȘtergereLegat de Moon..., frumos conchis! Bravo:)
RăspundețiȘtergereCei ce cred...trăiesc, cu adevărat!
RăspundețiȘtergereSi cand te gandesti ca tot ce trebuie sa facem e sa avem macar putina credinta.
RăspundețiȘtergerein toate lucrurile este nevoie de putina credinta. frumoase versuri.
RăspundețiȘtergere