duminică, 7 martie 2010

Tu, mama...

La margine de zare, cand gandul oboseste,
Cand valul mic de soare pustiul il opreste ,
Cand ceata vieti-i densa de-ata neputinta,
Rasari de pretutindeni sclipind de biruinta
Tu, mama, scumpa mama.

As vrea sa-ti pot intoarce, fara clipiri de soarta,
Tot timpul plin de ingeri, ce mi l-ai pus in poarta.
Sa-ti fac din fericire, din  maci si viorele,
O scara de lumina, sa urci pana la stele,
Tu, mama, scumpa mama.
                                          
                                           L.S.

http://www.trilulilu.ro/ciubaca/c9c9130c728163

2 comentarii:

  1. "O, mama, dulce mama, din negura de vremi
    Pe freamatul de frunze la tine tu ma chemi;
    Deasupra criptei negre a sfântului mormânt
    Se scutura salcâmii de toamna si de vânt,
    Se bat încet din ramuri, îngâna glasul tau...
    Mereu se vor tot bate, tu vei dormi mereu".

    Mihai Eminescu

    RăspundețiȘtergere
  2. Mama este izvorul vietii. Din ea crestem pârâiase, apoi râuri, uneori ajungem fluvii si la sfârsit ne vărsăm în mare. Nu contează cât de mari ajungem, ci cât de curată ne este apa. Când ne tulburăm, să ne aducem aminte de limpezimea pe care o aveam la izvor! Oamenii frumosi sunt cei care-si aduc aminte cu duiosie de mama, care se gândesc cu drag la ea si primesc permanent sfaturile ei, depozitate în minte si în inimă.

    RăspundețiȘtergere