joi, 10 iunie 2010

Vara inutila

E vara prafuita-n  in jurul meu
Si soarele se iroseste sangerand,
Peste bolnavi de urletul cel greu
Din care pier in seceta trudind.

E totul ars de-atata nepasare,
Si demonii ucid oricare  vis,
Cand arsita nebunei amnistii fatale,
Cu scrumul mintii  macii i-a ucis.

Ciresele-s amare in varfuri de speranta
Si spicul copt plesneste de jug nedrept purtat .   
Din trandafiri picat-au petalele cu viata,
Ramas-au spinii negri ce zililele au luat.

Si florile-s de plumb, culoarea lor murdara
Incearca din cenusa c-un zambet sa apara.
O, vara inutila in  rochia ta precara,
Te du si nu te-ntoarce, cu armonie-amara. 

9 comentarii:

  1. Da' ce te-a întristat asa, Luiza dragă?

    RăspundețiȘtergere
  2. Mai sunt inca vise ce nu pier. Iar vara e frumoasa!
    Poezia surprinde o stare de tristete a ta. Asa e?

    RăspundețiȘtergere
  3. Personal nu sunt trista:)
    Dar o tristete generala ce umbreste vara aceasta si viitorul nostru... exista, din pacate...
    Vreau vara, imi place, dar cred ca suntei de acord cu mine, nu o "vara inutila".

    RăspundețiȘtergere
  4. Nicio vară nu e inutilă la 17 ani. Nici mai apoi. Poezia ta e frumoasă. Sper că ti-a consumat tristetea si, luându-si lin zborul, a lăsat în urma-i zorii veseliei.

    RăspundețiȘtergere
  5. Am surprins pe toata lumea cu tristetea mea.
    A trecut imediat ce am scris poezia.
    Sunt vesela si n-am sa uit nicio clipa ca e vara si... mai ales VACANTA!:)

    RăspundețiȘtergere